Suntem ceea ce bem

De puțin timp am început să lucrez în două locuri. Artistic vorbind:
în prima jumătate a zilei, încerc să ghicesc oamenii după felul în care arată casa lor.
în cealaltă jumătate, îi studiez după atitudine, comportament, comandă.
Concret, e housekeeping și chelneriță.

Ceasornicarul

I-aș fi dat Timpul meu. Să desfacă și să drege, dar să mi-l sincronizeze cu sufletul. Cum ar fi dacă inima ar avea și ea ace ca ceasornicul? Să le dau înainte și înapoi, numai să fie și ea în pas cu realitatea. Să avem un extra-timp pentru a trece peste eșecuri și momente în care să grăbim acele pentru a merge în același ritm cu alt Ceas?